Sufletul meu pacient

Sub fibrele de nervi, Sub pielea fină, Sub grămada asta de oase, Sub toate, mă simt doar epuizată.

Degetele picioarelor țipă, Tălpile plâng de durere. Mușchii gambelor se contractă și strigă: „Noi suntem nimic, pe lângă sufletul tău plâns și amăgit!”

Și sub toate aceste povare, E inima, care le cară pe toate: conștiința, dor, regrete. iubire și empatie! Pe toate le cară.. Sub o mulțime de cărămide!