Sari la conținut
Partea a II-a - Roșul din Fir

Zile bune

· · ·

Sunt zile bune, altele goale, Dar eu, cu tine Nimic nu ne desparte.

Aștept matura mea dorință Să fim din nou, copiii lumii, Să ne trăim povestea, Ca a 16-a zi a lunii.

Să fie vară, soare, gângănii mici, Care să ne stârnească, vise pitici Și să ne gândim doar la noi doi: „Ce om' face astăzi, dacă nu suntem noi?”

Împreună, greul este ușor, Viscolul este cald, greoi, Distanța, piedica urâtului Și inima, limbajul sufletului.

Am devenit dependenți… Fără aer, fără niciunul, Nimic nu funcționează Dacă nu suntem UNUL!

Cu tine, lumea e mai înceată Pe mine, nimic nu mă desparte Din a ta îmbrățișare, Ce îmi spune ușor, lângă față: „Cu tine viața îi mai frumoasă!”

Nimic nu este întâmplător Iubim la fel, iubim cu umor Ne înțelegem din priviri, Uitate uneori în chimii.

Te ador om al meu, Al meu, pentru tot al meu! Te ador, cu a mea ființă Și te iubesc din a mea neființă!