Liniște de mormânt

În casă îi o liniște de mormânt… Stau și citesc proză plângând, O carte cu final profund!

În loc de: „Sfârșit bun!”, mă frământ: Ce-i liniștea din mormânt? O metaforă uitată? Care ne face pe noi, toți Să spunem că ne pasă!

Un cuvânt avem de spus Și acela îi de neajuns!

Sunt prea mulți cei care ne ascultă Mimând prietenie profundă!

Sunt prea puțini cei ne pronunță, Despre traume și regrete ale vieții pierdute!

Stau și ascult, același sunet Profund, liniște de mormânt!