Dragul meu

Mă doare tot corpul, mâini, spate, picioare, Lacrimile curg greu, una câte una Și mereu le opresc, cu câte un șters rapid, Cu o batistă ce simte răceala și frica din ele stins.

Abandon sau anxietate? Întrebare, pentru amândoi uitate, Căci nu mai suport nerațiunea din mine, Un război plin de frici, care nu mai au suspine.

Vrei să fii cu mine sau nu vii? Întrebare cu răspuns alternativ, Zis des și răspicat, Noi nu ne despărțim!

Oare fricile ne pot îndepărta de cei pe care îi iubim? Căci doar asta simt, când din mesajul de noapte bună, Tu nu mai zici nimic!

Dragule, cer eu prea mult? Să ai încredere în mine, chiar dacă în altele ai avut? Și știu că te-au durut, dar ce merit eu Ce altele au știut, ce de iubit au avut?